[Intro: Flou Rege]

Muzica pentru mine înseamnă o chestie pe care—

Și ah, asta ne-a făcut să venim cu un sound destul de puternic

În special Albu, da' e și cu un mesaj care e pe măsură adică

Oamenii nu prea înțeleg că de fapt e vorba de trăire și de a fii nebun în momentul în care vrei să fii nebun

Pentru că sunt anumite instrumentale, cum este „Murdar”, care-ți cere să fii

[Strofa 1: Flou Rege]

Mi se spune regele (Ah), cu flow-ul meu când apar

Am swag grav, am stil murdar

Mă desprind clar dintr-un palat de cristal

Vin roșu, curg în pahar, tablouri vechi, iz regal

Cu jazz în timpan, sunet mai greu ca Big Pun

Explozie ca Big Bang, un univers în prim-plan

M-au pus în ramă, o nație m-aclamă

Sunt senzație pe sticlă-n demonstrație de faimă

Când îi dau foc, am un singur scop pe-acest Pământ

Mereu la microfon în top, fumez puțin și mă duc să cânt

Și nu mă vând, sunt autentic când le pun pe rând

Când mă scapă între MCii-i înfulec ca un lup flămând

Ți-am zis să știi când o mă vezi levitând

Să nu te miri de ce transmit mesaje adânci cu înțeles profund

Privesc de sus un București și-mi plouă-n gând

În seri târzii ca Eminescu să v-aduc din nou Luceafăr blând

Și când erup fac cratere, panică-i atentat

Rap prea greu e patentat, empiric verificat

Scap de faimă, bani, lux, viață bună, tot

Mood Indigo, The Moochie, Blue in Green și Melody Gardot

Tot eu, muzică-tăcere, scriu, om-Dumnezeu

Când n-o să fiu, continui să strigi pe sunetul meu

Haide, strigă, deși afară-i greu

Așa sunt eu mereu, România strigă în sufletul meu

[Refren: Bibanu]

Nu pot să fac altceva și dacă o să fac, o să știi cine sunt

Nu pot să tac, că pentru asta am fost trimis pe Pământ

Tot o să cânt, yeah, yeah

O să-mi cânt durerile, o să-mi cânt sentimentele

Eu nu sunt murdar, chiar dacă par, îmi iubești momentele

[Strofa 2: Chimie]

Ye, cuvintele mele sunt parfum, minciunile tale sunt abur

Eu nu sunt nebun, eu sunt prea bun, Chimie, mai dă-ne un album

E ca o plăcere profundă, care te bântuie surdă

E ca o emoție-n burtă, e ușor să aduci o insultă

Labirinte uriașe, din sticlă și oțel

Porțelanuri gigante-n camerele de hotel

Industria asta e ca un bordel

Dar nu m-am schimbat man, frate, sunt tot el

Vorbesc aberații, cu taximetriști

Asta-i orașul mânca-ți-aș, tre' să te miști

Un vers pe banchetă, am capul rachetă

Ceva în lansetă, vomit în chiuvetă

Metropola este superbă, am banii sub pernă

Stau cu animale, dar asta nu-i fermă, muzica îți intră în epidermă

Inima mea e o perlă, fata mea-i cea mai fidelă

Sunt vântul din velă, cuvântu-n capelă, te iau sub aripă, te bag sub umbrelă

Au înnebunit amicii, nebunia are capricii

Pe fundal se aude Bitză — „Vicii”, veni și vidi și vici

Sunt murdar și cam asta e treaba, am făcut zece dușuri degeaba

Lăutar, am cântat, am luat leafa, am un dar și cam asta e treaba

[Refren: Bibanu]

Nu pot să fac altceva și dacă o să fac, o să știi cine sunt

Nu pot să tac, că pentru asta am fost trimis pe Pământ

Tot o să cânt, yeah, yeah

O să-mi cânt durerile, o să-mi cânt sentimentele

Eu nu sunt murdar, chiar dacă par, îmi iubești momentele

Nu sunt murdar, baby

Nu sunt murdar

Nu sunt murdar, baby, ooh

Nu sunt murdar, nu sunt murdar

Nu sunt murdar